înțelepciune

Rumano

înțelepciune
pronunciación (AFI)	/ ɨn.t͡se.lep.t͡ʃju.ne /
silabación	în-țe-lep-ciu-ne
longitud silábica	pentasílaba

Etimología

Del latín intellectionem, y este de intellectus, de intellegere, de inter- y legere, del protoindoeuropeo *leǵ-.

Sustantivo femenino

1

Sabiduría, sapiencia o discernimiento.

• Ejemplo: 

  Pentru dragostea lui Dumnezeu și pentru creștinătate și mântuirea noastră comună, din această zi înainte, după cum îmi va da Dumnezeu înțelepciune și putere, îl voi proteja pe acest frate al meu Carol, cu ajutor sau orice altceva, așa cum tebuie protejat un frate, astfel ca el să facă același lucru pentru mine, și niciodată nu voi face cu știință o înțelegere cu Lothar care îi va face rău acestui frate al meu Carol.Jurămintele de la Strasbourg.

• Sinónimos: judecată, minte, sagacitate, sapiență.
• Antónimo: nejudecată.

2

Discreción.

• Sinónimos: cumpătare, prudență
• Antónimos: necumpătare, imprudență.

Información adicional

• Derivados: înțelege, înțelept.

Véase también

• Wikipedia en rumano tiene un artículo sobre înțelepciune.

Declinación

Declinación de înțelepciune  (regular) [▲▼]

	Singular	Plural
Nom./acc. indefinido	sg. înțelepciune	pl. ―
Gen./dat. indefinido	sg. înțelepciuni	pl. ―
Nom./acc. definido	sg. înțelepciunea	pl. ―
Gen./dat. definido	sg. înțelepciunii	pl. ―
Vocativo	sg. înțelepciune, înțelepciuneo	pl. ―