încheietură
Entradas similares: încheieturaRumano[editar]
| încheietúră | |
| pronunciación (AFI) | [ɨn.ke.je'tu.rə] |
Etimología[editar]
De încheiat ("combinado") y el sufijo -ură.1 (Otra etimología propuesta fue în- y el latín vulgar *clautūra, pero esta es menos probable.)
Sustantivo femenino[editar]
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o încheietură | niște încheieturi |
| Genitivo– Dativo |
unei încheieturi | unor încheieturi |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
încheietura | încheieturile |
| Genitivo– Dativo |
încheieturii | încheieturilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| încheietură încheieturo |
încheieturilor |
- 1 Anatomía
- Articulación.
- Sinónimo: articulație.
- 2 Anatomía
- Muñeca.
- Sinónimo: încheietura mâinii.
Locuciones[editar]
Información adicional[editar]
- Anagramas: chenăruitei, echiunitare.
Referencias y notas[editar]
- ↑ «încheietură». En: DEX online.