înfuleca
Apariencia
Rumano
[editar]Conjugación de înfuleca (primera conjugación, puro, regular) [▲▼]
| Formas no personales (verboides) | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Infinitivo | înfuleca | |||||
| Gerundio | înfulecând | |||||
| Participio | înfulecat | |||||
| Formas personales | ||||||
| Modo indicativo | ||||||
| eu, io | tu | el, ea | noi | voi | ei, ele | |
| Presente | eu, io înfulec | tu înfuleci | el, ea înfulecă | noi înfulecăm | voi înfulecați | ei, ele înfulecă |
| Pretérito imperfecto | eu, io înfulecam | tu înfulecai | el, ea înfuleca | noi înfulecam | voi înfulecați | ei, ele înfulecau |
| Pretérito perfecto | eu, io înfulecai | tu înfulecași | el, ea înfulecă | noi înfulecarăm | voi înfulecarăți | ei, ele înfulecară |
| Pretérito pluscuamperfecto | eu, io înfulecasem | tu înfulecaseși | el, ea înfulecase | noi înfulecaserăm | voi înfulecaserăți | ei, ele înfulecaseră |
| Modo imperativo | ||||||
| ― | (tu) | ― | ― | (voi) | ― | |
| Presente | - ― | (tu) înfulecă | - ― | - ― | (voi) înfulecați | - ― |
| Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad | ||||||
Etimología
[editar]Del latín tardío *infollicāre, y este de in- y follicāre, de follis (cf. foale), del protoindoeuropeo *bʰolǵʰnis, de *bʰelǵʰ-.
Verbo transitivo
[editar]Conjugación
[editar]Conjugación de înfuleca (primera conjugación, puro, regular) [▲▼]
| Formas no personales (verboides) | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Infinitivo | înfuleca | |||||
| Gerundio | înfulecând | |||||
| Participio | înfulecat | |||||
| Formas personales | ||||||
| Modo indicativo | ||||||
| eu, io | tu | el, ea | noi | voi | ei, ele | |
| Presente | eu, io înfulec | tu înfuleci | el, ea înfulecă | noi înfulecăm | voi înfulecați | ei, ele înfulecă |
| Pretérito imperfecto | eu, io înfulecam | tu înfulecai | el, ea înfuleca | noi înfulecam | voi înfulecați | ei, ele înfulecau |
| Pretérito perfecto | eu, io înfulecai | tu înfulecași | el, ea înfulecă | noi înfulecarăm | voi înfulecarăți | ei, ele înfulecară |
| Pretérito pluscuamperfecto | eu, io înfulecasem | tu înfulecaseși | el, ea înfulecase | noi înfulecaserăm | voi înfulecaserăți | ei, ele înfulecaseră |
| Modo imperativo | ||||||
| ― | (tu) | ― | ― | (voi) | ― | |
| Presente | - ― | (tu) înfulecă | - ― | - ― | (voi) înfulecați | - ― |
| Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad | ||||||
Información adicional
[editar]- Derivado: înfulecare.