ține

 Entradas similares:  tine, Tine, tinë, tiñe, tíne, tîne

Rumano

ține
pronunciación (AFI)	['tsi.ne]
variantes	ținea

Etimología

Acortamiento de ținea, y este del latín tenēre.

Verbo transitivo

1

Agarrar, aguantar, sostener, sujetar, tener o tomar.

2

Archivar, catalogar, clasificar, conservar, custodiar, encarpetar, fichar, guardar o registrar.

3

Apoyarse, arrimar o reclinar.

4

Ocupar (un lugar).

• Sinónimos: avea, ocupa.

5

Superar (un lugar).

• Sinónimo: stăpâni.

Verbo intransitivo

6

Aguantar o perdurar.

• Sinónimos: continua, dăinui, dura.

Locuciones

Locuciones [▲▼]

• a ține bătălie
• a ține bine
• a ține foc
• a ține judecată
• a ține locul cuiva
• a ține luptă
• a ține o vorbire
• a ține război
• a ține sfat
• a ține strajă
• a ține un cuvânt
• a ține un discurs

Conjugación

Conjugación de ține   (tercera conjugación, regular) [▲▼]

Formas no personales (verboides)
Infinitivo	ține
Gerundio	ținând
Participio	ținut
Formas personales
Modo indicativo
	eu, io	tu	el, ea	noi	voi	ei, ele
Presente	eu, io țin	tu ții	el, ea ține	noi ținem	voi țineți	ei, ele țin
Pretérito imperfecto	eu, io țineam	tu țineai	el, ea ținea	noi țineam	voi țineați	ei, ele țineau
Pretérito perfecto	eu, io ținui	tu ținuși	el, ea ținu	noi ținurăm	voi ținurăți	ei, ele ținură
Pretérito pluscuamperfecto	eu, io ținusem	tu ținuseși	el, ea ținuse	noi ținuserăm	voi ținuserăți	ei, ele ținuseră
Modo imperativo
	―	(tu)	―	―	(voi)	―
Presente	- ―	(tu) ține	- ―	- ―	(voi) țineți	- ―
Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad

Información adicional

• Derivados: conține, întreține, menține, reține, se ține, susține, țiitor, țiitură, ținere, ținut, ținută.