cuvânt
Ir a la navegación
Ir a la búsqueda

Rumano
cuvânt
- Pronunciación: [ ku'vɨnt ] (AFI)
Del latín conventum ("acuerdo"), y este de convenīre ("convenir"), de con- y venīre ("venir"), del protoitálico *gʷn-je/o-, del protoindoeuropeo *gʷm-ie/o-.
- Grafías alternativas: cuvântŭ (obsoleta), cuvênt (obsoleta), cuvêntŭ (obsoleta), cuvînt, cuvîntŭ (obsoleta).
Sustantivo neutro[editar]
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
un cuvânt | niște cuvinte |
Genitivo– Dativo |
unui cuvânt | unor cuvinte |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
cuvântul | cuvintele |
Genitivo– Dativo |
cuvântului | cuvintelor |
Vocativo | Singular | Plural |
cuvântule cuvânte |
cuvintelor |
- 2
- Declaración.
- Sinónimo: spusă.
- 3
- Narración.
- Sinónimo: istorisire.
- 4
- Discurso.
- Sinónimos: conferință, cuvântare, discurs.
- 5
- Educación.
- Sinónimos: îndrumare, învățătură, sfat.
- 6
- Instrucción u orden.
- Sinónimos: dispoziție, ordin.
- 7
- Promesa.
- Sinónimos: angajament, făgăduială, promisiune.
- 10
- Discusión.
- Sinónimos: ceartă, ciorovăială, discuție.
- 12
- Información o noticia.
- Uso: invariante.
- Sinónimos: informație, știre, veste, zvon.
- 15 Informática.
- Formato normal en que se escribe instrucciones y datas al ordenador.
Forma verbal[editar]
- 16
- Primera persona del singular (eu) del presente de indicativo de cuvânta.
- 17
- Primera persona del singular (eu) del presente de subjuntivo de cuvânta.
Expresiones y locuciones[editar]
Términos relacionados
Información adicional[editar]
- Derivados: binecuvânta, binecuvântare, cuvânta, cuvântare, cuvântăreț, cuvântător, necuvântător, precuvânta, precuvântare.
Véase también[editar]
Referencias y notas[editar]
- «cuvânt». En: DEX online.