dărâma

 Entradas similares:  darāma, darāmā

Rumano

dărâma
pronunciación (AFI)	[dərɨˈma]
grafías alternativas	dărîma, dĕrâma, dĕrîma
variantes	dărma

Etimología

Del latín vulgar *dērāmāre, y este de de- y rāmī ('rama'). Compárense el albano dërmoj, el dálmata dramur, el español derramar, el francés antiguo deramer, el italiano diramare y el portugués derramar.

Verbo transitivo

1

Abatir, botar, derribar o tumbar.

• Sinónimos: da jos, doborî, culca, răsturna.
• Antónimos: clădi, dura, înălța, ridica, zidi.

2

Demoler, derribar, derruir o hundir.

• Uso: figurado.
• Sinónimos: demola, distruge, nimici, risipi.

Conjugación

Conjugación de dărâma   (primera conjugación, puro, regular) [▲▼]

Formas no personales (verboides)
Infinitivo	dărâma
Gerundio	dărâmând
Participio	dărâmat
Formas personales
Modo indicativo
	eu, io	tu	el, ea	noi	voi	ei, ele
Presente	eu, io dărâm	tu dărâmi	el, ea dărâmă	noi dărâmăm	voi dărâmați	ei, ele dărâmă
Pretérito imperfecto	eu, io dărâmam	tu dărâmai	el, ea dărâma	noi dărâmam	voi dărâmați	ei, ele dărâmau
Pretérito perfecto	eu, io dărâmai	tu dărâmași	el, ea dărâmă	noi dărâmarăm	voi dărâmarăți	ei, ele dărâmară
Pretérito pluscuamperfecto	eu, io dărâmasem	tu dărâmaseși	el, ea dărâmase	noi dărâmaserăm	voi dărâmaserăți	ei, ele dărâmaseră
Modo imperativo
	―	(tu)	―	―	(voi)	―
Presente	- ―	(tu) dărâmă	- ―	- ―	(voi) dărâmați	- ―
Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad

Información adicional

• Derivados: dărâmare, dărâmat, dărâmător, dărâmătură, se dărâma.