De Wikcionario, el diccionario libre
| desființa |
| pronunciación (AFI) |
desființá /des.fijnˈt͡sa/
|
| silabación |
des-fiin-țá |
| acentuación |
aguda |
| longitud silábica |
trisílaba |
| grafías alternativas |
десфиинца[1] |
| rima |
a |
Conjugación de desființa (primera conjugación, incoativo, regular) [▲▼]
| Formas no personales (verboides) |
| Infinitivo |
desființa |
| Gerundio |
desființând |
| Participio |
desființat |
| Formas personales |
| Modo indicativo |
|
eu, io |
tu |
el, ea |
noi |
voi |
ei, ele |
| Presente |
eu, io desființez |
tu desființezi |
el, ea desființează |
noi desființăm |
voi desființați |
ei, ele desființează |
| Pretérito imperfecto |
eu, io desființam |
tu desființai |
el, ea desființa |
noi desființam |
voi desființați |
ei, ele desființau |
| Pretérito perfecto |
eu, io desființai |
tu desființași |
el, ea desființă |
noi desființarăm |
voi desființarăți |
ei, ele desființară |
| Pretérito pluscuamperfecto |
eu, io desființasem |
tu desființaseși |
el, ea desființase |
noi desființaserăm |
voi desființaserăți |
ei, ele desființaseră |
| Modo imperativo |
|
― |
(tu) |
― |
― |
(voi) |
― |
| Presente |
- ― |
(tu) desființează |
- ― |
- ― |
(voi) desființați |
- ― |
| Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad |
|
