mântui

Rumano

mântui
pronunciación (AFI)	/ mɨn.tuj /
silabación	mân-tui
longitud silábica	bisílaba
grafías alternativas	mîntui

Etimología 1

Del húngaro menteni.

Verbo transitivo

1

Auxiliar, defender, guardar, liberar, librar, redimir, rescatar o salvar.

• Uso: coloquial.
• Sinónimos: apăra, dezrobi, dezvinovăți, disculpa, elibera, emancipa, epuiza, justifica, libera, salva, scăpa, scoate, scuza, se mântui, se salva.

2 Medicina

Aliviar, cerrar, cicatrizar, curar, restablecer o sanar.

• Uso: coloquial.

Conjugación de mântui   (cuarta conjugación, puro, regular) [▲▼]

Formas no personales (verboides)
Infinitivo	mântui
Gerundio	mântuind
Participio	mântuit
Formas personales
Modo indicativo
	eu, io	tu	el, ea	noi	voi	ei, ele
Presente	eu, io mântu	tu mântui	el, ea mântue	noi mântuim	voi mântuiți	ei, ele mântu
Pretérito imperfecto	eu, io mântueam	tu mântueai	el, ea mântuea	noi mântueam	voi mântueați	ei, ele mântueau
Pretérito perfecto	eu, io mântuii	tu mântuiși	el, ea mântui	noi mântuirăm	voi mântuirăți	ei, ele mântuiră
Pretérito pluscuamperfecto	eu, io mântuisem	tu mântuiseși	el, ea mântuise	noi mântuiserăm	voi mântuiserăți	ei, ele mântuiseră
Modo imperativo
	―	(tu)	―	―	(voi)	―
Presente	- ―	(tu) mântue	- ―	- ―	(voi) mântuiți	- ―
Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad

3

Acabar, cerrar, concluir, finalizar, finiquitar, liquidar, rematar o ultimar.

• Uso: coloquial.
• Sinónimos: înceta, încheia, isprăvi, se isprăvi, se mântui, se sfârși, se termina, sfârși, termina.
• Antónimos: apuca, arădui, debuta, inaugura, începe, iniția, porni, se apuca, se porni, se pune.

Locuciones

Locuciones [▲▼]

• a se mântui cu

Conjugación

Conjugación de mântui   (cuarta conjugación, puro, regular) [▲▼]

Formas no personales (verboides)
Infinitivo	mântui
Gerundio	mântuind
Participio	mântuit
Formas personales
Modo indicativo
	eu, io	tu	el, ea	noi	voi	ei, ele
Presente	eu, io mântu	tu mântui	el, ea mântue	noi mântuim	voi mântuiți	ei, ele mântu
Pretérito imperfecto	eu, io mântueam	tu mântueai	el, ea mântuea	noi mântueam	voi mântueați	ei, ele mântueau
Pretérito perfecto	eu, io mântuii	tu mântuiși	el, ea mântui	noi mântuirăm	voi mântuirăți	ei, ele mântuiră
Pretérito pluscuamperfecto	eu, io mântuisem	tu mântuiseși	el, ea mântuise	noi mântuiserăm	voi mântuiserăți	ei, ele mântuiseră
Modo imperativo
	―	(tu)	―	―	(voi)	―
Presente	- ―	(tu) mântue	- ―	- ―	(voi) mântuiți	- ―
Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad

Conjugación de mântui   (cuarta conjugación, puro, regular) [▲▼]

Formas no personales (verboides)
Infinitivo	mântui
Gerundio	mântuind
Participio	mântuit
Formas personales
Modo indicativo
	eu, io	tu	el, ea	noi	voi	ei, ele
Presente	eu, io mântu	tu mântui	el, ea mântue	noi mântuim	voi mântuiți	ei, ele mântu
Pretérito imperfecto	eu, io mântueam	tu mântueai	el, ea mântuea	noi mântueam	voi mântueați	ei, ele mântueau
Pretérito perfecto	eu, io mântuii	tu mântuiși	el, ea mântui	noi mântuirăm	voi mântuirăți	ei, ele mântuiră
Pretérito pluscuamperfecto	eu, io mântuisem	tu mântuiseși	el, ea mântuise	noi mântuiserăm	voi mântuiserăți	ei, ele mântuiseră
Modo imperativo
	―	(tu)	―	―	(voi)	―
Presente	- ―	(tu) mântue	- ―	- ―	(voi) mântuiți	- ―
Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad

Información adicional

• Derivados: mântuială, mântuielnic, mântuință, mântuire, mântuit, mântuitor, mântuitură, se mântui