obstinație
Rumano[editar]
| obstinație | |
| pronunciación (AFI) | /ob.stiˈna.ʦi.e/ |
| grafías alternativas | obstinațiune |
Etimología[editar]
Del francés obstination, y este del francés medio obstination, del latín obstinationem, del infinitivo obstinare, de ob- y stinare.1
Sustantivo femenino[editar]
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o obstinație | niște obstinații |
| Genitivo– Dativo |
unei obstinații | unor obstinații |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
obstinația | obstinațiile |
| Genitivo– Dativo |
obstinației | obstinațiilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| obstinație obstinațio |
obstinațiilor |
- 1
- Obstinación.
- Sinónimos: încăpățânare, îndărătnicie, îndârjire, înverșunare.
Información adicional[editar]
- Derivados: obstina, obstinat, obstinare, observanță.
Referencias y notas[editar]
- ↑ «obstinație». En: DEX online.