repercuta
Apariencia
| repercuta | |
| pronunciación (AFI) | [repeɾˈkut̪a] |
| silabación | re-per-cu-ta |
| acentuación | llana |
| longitud silábica | tetrasílaba |
| rima | u.ta |
Forma verbal
[editar]- 1
- Primera persona del singular (yo) del presente de subjuntivo de repercutir.
- 2
- Tercera persona del singular (él, ella, ello; usted, 2.ª persona) del presente de subjuntivo de repercutir.
- 3
- Segunda persona del singular (usted) del imperativo de repercutir.
Rumano
[editar]| repercuta | |
| pronunciación (AFI) | /re.per.ku.ta/ |
| silabación | re-per-cu-ta |
| longitud silábica | tetrasílaba |
Etimología
[editar]Del francés répercuter.
Verbo
[editar]- 1
- Repercutir.
- 2
- Reflejar.
Conjugación
[editar]Conjugación de repercuta (primera conjugación, incoativo, regular) [▲▼]
| Formas no personales (verboides) | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Infinitivo | repercuta | |||||
| Gerundio | repercutând | |||||
| Participio | repercutat | |||||
| Formas personales | ||||||
| Modo indicativo | ||||||
| eu, io | tu | el, ea | noi | voi | ei, ele | |
| Presente | eu, io repercutez | tu repercutezi | el, ea repercutează | noi repercutăm | voi repercutați | ei, ele repercutează |
| Pretérito imperfecto | eu, io repercutam | tu repercutai | el, ea repercuta | noi repercutam | voi repercutați | ei, ele repercutau |
| Pretérito perfecto | eu, io repercutai | tu repercutași | el, ea repercută | noi repercutarăm | voi repercutarăți | ei, ele repercutară |
| Pretérito pluscuamperfecto | eu, io repercutasem | tu repercutaseși | el, ea repercutase | noi repercutaserăm | voi repercutaserăți | ei, ele repercutaseră |
| Modo imperativo | ||||||
| ― | (tu) | ― | ― | (voi) | ― | |
| Presente | - ― | (tu) repercutează | - ― | - ― | (voi) repercutați | - ― |
| Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad | ||||||