vehicul
Rumano[editar]
vehicul | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología[editar]
Del francés véhicule ("vehículo")1, y este del francés medio vehicule ("vehículo"), del latín vehiculum ("vehículo"), del infinitivo vehere ("llevar"), del protoindoeuropeo *weǵʰ- ("montar").
Sustantivo neutro[editar]
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
un vehicul | niște vehicule |
Genitivo– Dativo |
unui vehicul | unor vehicule |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
vehiculul | vehiculele |
Genitivo– Dativo |
vehiculului | vehiculelor |
Vocativo | Singular | Plural |
vehiculule vehicule |
vehiculelor |
- 1
- Vehículo.
- Sinónimo: mijloc de transport.
- Hipónimos: aeronavă, aerovehicul, ambarcațiune, automobil, electrovehicul, minivehicul, velociped.
- Hiperónimo: mijloc.
Información adicional[editar]
- Derivados o cognados: aerovehicul, autovehicul, electrovehicul, extravehicular, minivehicul, vehicula, vehicular, vehiculare, vehiculat.