descălecare
Rumano[editar]
| descălecare | |
| pronunciación | falta agregar |
| grafías alternativas | descălicare |
Etimología 1[editar]
Si puedes, incorpórala: ver cómo.
Sustantivo femenino[editar]
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o descălecare | niște descălecări |
| Genitivo– Dativo |
unei descălecări | unor descălecări |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
descălecarea | descălecările |
| Genitivo– Dativo |
descălecării | descălecărilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| descălecare descălecareo |
descălecărilor |
- 1
- Desmontaje.
- Sinónimo: așezământ.
- Hiperónimo: coborâre
Forma flexiva[editar]
Forma verbal[editar]
- 1
- Infinitivo de descăleca.