admirarentur
Latín[editar]
admīrārentur | |
clásico (AFI) | [äd̪mɪräˈrɛn̪t̪ʊr] |
eclesiástico (AFI) | [äd̪miräˈrɛn̪t̪ur] |
rima | en.tur |
Forma verbal[editar]
- 1
- Tercera persona del plural (eae, ea, eī, iī) del pretérito imperfecto activo de subjuntivo de admīror.