esență
Rumano[editar]
| esență | |
| pronunciación (AFI) | [eˈsentsə] |
Etimología[editar]
Del francés essence,1 y este del francés medio essence, del latín essentia, del participio presente de esse, del protoindoeuropeo *h₁és-.2 Compárese el aragonés esencia, el asturiano esencia, el catalán essència, el español esencia, el extremeño esséncia o eséncia, el galiciano esencia, el italiano essenza, el ligur essençe, el mirandés eisséncia o eissencia, el occitano esséncia, el papiamento esencia o esensia y el portugués essência.
Sustantivo femenino[editar]
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o esență | niște esențe |
| Genitivo– Dativo |
unei esențe | unor esențe |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
esența | esențele |
| Genitivo– Dativo |
esenței | esențelor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| esență esențo |
esențelor |
- 1
- Esencia.
Locuciones[editar]
Información adicional[editar]
- Derivados: esențar, esențial, esențialism, esențialist, esențialitate, esențializa, esențializare, esențializat, esențializator, esențialmente.
