rușine
Rumano[editar]
| rușíne | |
| pronunciación (AFI) | [ru'ʃi.ne] |
Etimología[editar]
Incierta, pero compárese el latín roseus1. Se puede derivar del verbo rușina ("avergonzar"), de roși ("ruborizarse"), de roșu ("rojo"). Otras explicaciones sugieren derivaciones del latín vulgar *rosinus ("rosa"), *russionem o *rosionem. También se puede derivar del rumano *rușiciune, de roși. Compárese el arrumano arushini.
Sustantivo femenino[editar]
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o rușine | niște rușini |
| Genitivo– Dativo |
unei rușini | unor rușini |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
rușina | rușinile |
| Genitivo– Dativo |
rușinei | rușinilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| rușine rușino |
rușinilor |
- 1 Sentimientos
- Corte, pena, plancha, pudor, roche, vergüenza (sentimiento).
- Sinónimos: jenă, rușinare, rușință, sfială, sfiiciune, stideală, stidință, stidire, stinghereală, stânjeneală, stânjenire.
- Antónimo: îndrăzneală.
- 3
- Timidez.
- Sinónimos: sfiiciune, timiditate.
- 4
- Ofensa (ridiculización).
- 6 Anatomía, zootomía
- Pene.
- Uso: coloquial.
Locuciones[editar]
- (e) rușine sau (e) mai mare rușinea
- a fi (sau a rămâne, a se da, a se face sau a da pe cineva) de rușine sau a face cuiva rușine
- a fi rușinea cuiva
- a muri de rușine sau a-i plesni cuiva obrazul de rușine
- a păți rușine
- a vreo rușine
- n-ai (sau n-are) rușine sau nu-ți (sau nu-i, nu le etc.) e rușine (obrazului)
- fără rușine
- rușinea-fetei
