terminație
Rumano[editar]
| terminație | |
| pronunciación | falta agregar |
| grafías alternativas | terminațiune |
Etimología[editar]
Del francés terminaison, y este del francés antiguo terminacion, del latín terminationem (del nominativo terminatio), del participio pasado de terminare ("limitar").
Sustantivo femenino[editar]
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o terminație | niște terminații |
| Genitivo– Dativo |
unei terminații | unor terminații |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
terminația | terminațiile |
| Genitivo– Dativo |
terminației | terminațiilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| terminație terminațio |
terminațiilor |
- 1
- Terminación.