hărțuire
Rumano[editar]
| hărțuíre | |
| pronunciación | falta agregar |
Etimología[editar]
De hărțui ("acosar") y el sufijo -re ("-miento").1
Sustantivo femenino[editar]
| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o hărțuire | niște hărțuiri |
| Genitivo– Dativo |
unei hărțuiri | unor hărțuiri |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
hărțuirea | hărțuirile |
| Genitivo– Dativo |
hărțuirii | hărțuirilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| hărțuire hărțuireo |
hărțuirilor |
- 1
- Acoso, hostigamiento.
- Sinónimos: încăierare, intimidare.
