timp
Friulano
[editar]| timp | |
| pronunciación | falta agregar |
Etimología
[editar]Del latín tempus ('tiempo').
Sustantivo masculino
[editar]- 1 Cronología
- Tiempo.
Información adicional
[editar]- Derivado: intimpâ.
Véase también
[editar]
Rumano
[editar]| timp | |
| pronunciación (AFI) | /(ˈ)timp/ |
| grafías alternativas | timpŭ[1], тимп[2] |
Etimología
[editar]Del latín tempus ('tiempo').[3] Compárense el catalán temps, el español tiempo, el francés temps, el italiano tempo, el occitano temps y el portugués tempo.
Sustantivo neutro
[editar]Locuciones
[editar]Locuciones [▲▼]
- a fi timpul cuiva
- a omorî timpul
- a-și pierde timpul
- a sosi timpul cuiva
- călătorie în timp
- cât timp
- cumpăra timp
- cu timpul
- de la un timp
- dintr-un timp
- din timp
- din timp în timp
- e timpul
- e timpul să
- la timp
- la timpul lor
- în același timp
- în doi timpi și trei mișcări
- în timp ce
- în tot timpul
- marcator de timp
- necesita timp
- pe timpuri
- timp absolut
- timp de înjumătățire
- timp de operare
- timp de sângerare
- timp liber
- toate la timpul lor
- tot timpul
Refranes
[editar]Información adicional
[editar]- Derivados: anotimp, contratimp, estimp, pretimpuriu.
Véase también
[editar]Declinación
[editar]Declinación de timp (regular) [▲▼]
| Singular | Plural | |
|---|---|---|
| Nom./acc. indefinido | sg. timp | pl. timpuri |
| Gen./dat. indefinido | sg. timp | pl. timpuri |
| Nom./acc. definido | sg. timpul | pl. timpurile |
| Gen./dat. definido | sg. timpului | pl. timpurilor |
| Vocativo | sg. timpule | pl. timpurilor |