cunfort
Francés antiguo[editar]
cunfort | |
pronunciación | falta agregar |
Etimología[editar]
Del latín tardío confortāre ("fortalecer"), de con- y fortis.
Sustantivo masculino[editar]
Singular | Plural | |
---|---|---|
Nominativo | cunforz cunfortz |
cunfort |
Oblicuo | cunfort | cunforz cunfortz |
Información adicional[editar]
- Cognados: cunforter.