prieten
Ir a la navegación
Ir a la búsqueda
Rumano[editar]
priéten | |
Pronunciación (AFI): | [priˈe.ten] |
Etimología[editar]
Del búlgaro приятел, y este del protoeslavo *prijatelĩ.1
Sustantivo masculino[editar]
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
un prieten | niște prieteni |
Genitivo– Dativo |
unui prieten | unor prieteni |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
prietenul | prietenii |
Genitivo– Dativo |
prietenului | prietenilor |
Vocativo | Singular | Plural |
prietenule |
prietenilor |
Locuciones[editar]
Términos relacionados
Información adicional[editar]
- Derivados: împrieteni, împrietenire, împrietenit, neprieten, neprietenesc, neprietenește, neprietenie, neprietenos, neprieteșug, neprietnic, prietenă, prietenesc, prietenește, prietenie, prietenos, prieteșug.