indicație
Rumano
[editar]| indicație | |
| pronunciación (AFI) | /in.di.ka.t͡sje/ |
| silabación | in-di-ca-ție |
| longitud silábica | tetrasílaba |
| grafías alternativas | indicațiune |
| rima | in.di.ka.t͡sje |
Etimología
[editar]Del francés indication, y este del latín acusativo indicationem, del nominativo indicatio, un sustantivo de la acción del participio pasado de indicare, de in- y dicare ("proclamar"), de dicere ("decir").
Sustantivo femenino
[editar]| Indefinido | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativo– Acusativo |
o indicație | niște indicații |
| Genitivo– Dativo |
unei indicații | unor indicații |
| Definido | Singular | Plural |
| Nominativo– Acusativo |
indicația | indicațiile |
| Genitivo– Dativo |
indicației | indicațiilor |
| Vocativo | Singular | Plural |
| indicație indicațio |
indicațiilor |
- 1
- Indicación.