căcat
Rumano[editar]
căcát | |
pronunciación (AFI) | /kəˈkat/ |
Etimología[editar]
Sustantivo masculino[editar]
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
un căcat | niște căcați |
Genitivo– Dativo |
unui căcat | unor căcați |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
căcatul | căcații |
Genitivo– Dativo |
căcatului | căcaților |
Vocativo | Singular | Plural |
căcatule |
căcaților |
- Ejemplo: Să-mi bagi mâna-n cur și să-mi faci labă la căcat!
- ¡Métete la mano en el culo para hacerme una paja con mi mierda!
Sustantivo neutro[editar]
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
un căcat | niște căcate |
Genitivo– Dativo |
unui căcat | unor căcate |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
căcatul | căcatele |
Genitivo– Dativo |
căcatului | căcatelor |
Vocativo | Singular | Plural |
căcatule căcate |
căcatelor |
- 2
- Bagatela, baratija, birria, bujería, chuchería, frivolidad, fruslería, futesa, futilidad, insignificancia, menudencia, minucia, nadería, nimiedad, niñería, nonada o puerilidad.1
Interjección[editar]
Forma verbal[editar]
- 4
- Participio pasado de căca.