inimă
Ir a la navegación
Ir a la búsqueda
Rumano[editar]

ínimă | |
Pronunciación (AFI): | [ˈi.ni.mə] |
Variante: | inemă |
Parónimo: | anima |
Etimología[editar]
Del latín animam ("alma"), y este del protoindoeuropeo *ane- ("respirar"). Compárese el arrumano inimã.
Sustantivo femenino[editar]
Indefinido | Singular | Plural |
---|---|---|
Nominativo– Acusativo |
o inimă | niște inimi |
Genitivo– Dativo |
unei inimi | unor inimi |
Definido | Singular | Plural |
Nominativo– Acusativo |
inima | inimile |
Genitivo– Dativo |
inimii | inimilor |
Vocativo | Singular | Plural |
inimă inimo |
inimilor |
- 5
- Corazón (el asiento emocional).
- Uso: figurado.
- Ejemplo:
- «Oftează din adâncul inimii.».
- 7
- Coraje.
- Uso: figurado.
- Sinónimos: bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, cutezare, dârzenie, dârzie, încumetare, îndrăzneală, îndrăznire, intrepiditate, mărinimie, neînfricare, petulanță, semeție, semețire, suflet, taros, temeritate, voinicie.
- 8
- Carácter.
- «Seamănă cu tatăl lui la chip și la inimă.».
- 9
- Individual.
- «Înflăcărarea a cuprins toate inimile.».
Locuciones[editar]
Términos relacionados
|
|
Información adicional[editar]
Véase también[editar]
Referencias y notas[editar]
- «inimă». En: DEX online.