săruta

 Entradas similares:  sărută

Rumano

săruta
pronunciación (AFI)	sărutá /sə.ruˈta/
silabación	să-ru-tá
acentuación	aguda
longitud silábica	trisílaba
rima	a

Etimología

Del latín salūtāre, y este de salūtis, del protoindoeuropeo *solo- ('entero').

Verbo transitivo

1

Besar.

• Sinónimos: pupa (coloquial), se pupa (coloquial), se săruta, se țuca, se țucăi (coloquial), țuca, țucăi (coloquial).
• Hiperónimos: atinge, se atinge.

2

Grafía alternativa de saluta.

• Uso: obsoleto.

Locuciones

Locuciones [▲▼]

• cine nu are ochi negri sărută și albaștri
• sărut dreapta
• sărut mâna

Conjugación

Conjugación de săruta   (primera conjugación, puro, regular) [▲▼]

Formas no personales (verboides)
Infinitivo	săruta
Gerundio	sărutând
Participio	sărutat
Formas personales
Modo indicativo
	eu, io	tu	el, ea	noi	voi	ei, ele
Presente	eu, io sărut	tu săruți	el, ea sărută	noi sărutăm	voi sărutați	ei, ele sărută
Pretérito imperfecto	eu, io sărutam	tu sărutai	el, ea săruta	noi sărutam	voi sărutați	ei, ele sărutau
Pretérito perfecto	eu, io sărutai	tu sărutași	el, ea sărută	noi sărutarăm	voi sărutarăți	ei, ele sărutară
Pretérito pluscuamperfecto	eu, io sărutasem	tu sărutaseși	el, ea sărutase	noi sărutaserăm	voi sărutaserăți	ei, ele sărutaseră
Modo imperativo
	―	(tu)	―	―	(voi)	―
Presente	- ―	(tu) sărută	- ―	- ―	(voi) sărutați	- ―
Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad

Información adicional

• Derivados: sărut, sărutare, sărutat, sărutător, sărutătură.