recunoaște
Apariencia
Rumano
[editar]| recunoaște | |
| pronunciación (AFI) | recunoáște /re.kuˈnoaʃ.te/ |
| silabación | re-cu-noáș-te |
| acentuación | llana |
| longitud silábica | tetrasílaba |
| grafías alternativas | recunóște[1] |
| rima | oaʃ.te |
Etimología
[editar]Del prefijo re- y cunoaște (en modelo del francés reconnaître).
Verbo transitivo
[editar]Conjugación
[editar]Conjugación de recunoaște (tercera conjugación, irregular) [▲▼]
| Formas no personales (verboides) | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Infinitivo | recunoaște | |||||
| Gerundio | recunoscând | |||||
| Participio | recunoscut | |||||
| Formas personales | ||||||
| Modo indicativo | ||||||
| eu, io | tu | el, ea | noi | voi | ei, ele | |
| Presente | eu, io recunosc | tu recunoști | el, ea recunoaște | noi recunoaștem | voi recunoașteți | ei, ele recunosc |
| Pretérito imperfecto | eu, io recunoșteam | tu recunoșteai | el, ea recunoștea | noi recunoșteam | voi recunoșteați | ei, ele recunoșteau |
| Pretérito perfecto | eu, io recunoscui | tu recunoscuși | el, ea recunoscu | noi recunoscurăm | voi recunoscurăți | ei, ele recunoscură |
| Pretérito pluscuamperfecto | eu, io recunoscusem | tu recunoscuseși | el, ea recunoscuse | noi recunoscuserăm | voi recunoscuserăți | ei, ele recunoscuseră |
| Modo imperativo | ||||||
| ― | (tu) | ― | ― | (voi) | ― | |
| Presente | - ― | (tu) recunoaște | - ― | - ― | (voi) recunoașteți | - ― |
| Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, ■ cambio ortográfico, ■ irregularidad | ||||||
Información adicional
[editar]- Derivados: nerecunoaștere, nerecunoscut, recunoaștere, recunoscător, recunoscut, recunoștință, se recunoaște.
Referencias y notas
[editar]- ↑ obsoleta
- 1 2 «recunoaște» en DEX online.