merge

 Entradas similares:  mergé

Francés

merge
pronunciación (AFI)	/mɛʁdʒ/
homófonos	mergent, merges

Forma verbal

1

Primera persona del singular (je) del presente de indicativo de merger.

2

Primera persona del singular (elle, on, il) del presente de indicativo de merger.

3

Primera persona del singular (je) del presente de subjuntivo de merger.

4

Primera persona del singular (elle, on, il) del presente de subjuntivo de merger.

5

Segunda persona del singular (tu) del imperativo de merger.

Italiano

merge
pronunciación (AFI)	/ˈmɛr.d͡ʒe/
silabación	mer-ge
acentuación	llana
longitud silábica	bisílaba
rima	ɛr.d͡ʒe

Forma verbal

1

Tercera persona del singular (lei, lui) del presente de indicativo de mergere.

Latín

merge
clásico (AFI)	[ˈmɛrɡɛ]
eclesiástico (AFI)	[ˈmɛrd͡ʒe]
rima	er.ɡe

Forma verbal

1

Segunda persona del singular (tu) del presente activo del imperativo de mergō.

Rumano

merge
pronunciación (AFI)	/ˈmer.d͡ʒe/

Etimología

Del latín mergere. Compárense el albanés mërgoj y el arrumano njergu o nergu.

Verbo intransitivo

1

Ir.

• Sinónimos: pleca, se deplasa, se duce, umbla.
• Hipónimos: se mișca, se purta, returna, trece.
• Ejemplo: 

  Merg la București mâine și merg să mă întâlnesc cu soțul surorii mele.→ Me voy a Bucuresti a la mañana y me voy a encontrar la hermana de mi hombre.

2

Ambular, andar o caminar.

3

Funcionar.

• Sinónimo: funcționa.

Locuciones

Locuciones [▲▼]

• a merge (fiecare) în (sau la) treaba lui
• a merge ață
• a merge după (cineva)
• a merge la pieire
• a merge mână în mână (cu...)
• a merge pe…
• a merge prea departe
• a merge pe urmele cuiva
• a merge în urma cuiva
• a merge înaintea cuiva
• a(-i) merge (ceva) (drept) la inimă (sau la suflet)
• așa mai merge
• de ce (sau pe zi ce) merge
• de ce merge sau pe zi (ori pe an) ce merge
• de-i merge (sau să-i meargă) colbul (sau fulgii, peticile, untul)
• meargă-i numele!
• merge vorba
• treacă și meargă
• treacă-meargă
• îi merge (cuiva) vestea (sau numele, vorba etc.)

Conjugación

Flexión de merge , regular

Formas no personales
Simples	Infinitivo	Largo	mergere
	Gerundio	Presente	mergând
	Participio	Pasado	mers
Compuestas	Infinitivo	Presente	a merge
		Pasado	a fi mers
número:		singular			plural
persona:		primera	segunda	tercera	primera	segunda	tercera
Modo indicativo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Tiempos simples
Presente		merg	mergi	merge	mergem	mergeți	merg
Pretérito imperfecto  o  Copretérito		mergeam	mergeai	mergea	mergeam	mergeați	mergeau
Pretérito indefinido  o  Pretérito		mersei	merseși	merse	merserăm	merserăți	merseră
Pretérito perfecto  o  Antepresente		mersesem	merseseși	mersese	merseserăm	merseserăți	merseseră
Tiempos compuestos
Perfect compus		am mers	ai mers	a mers	am mers	ați mers	au mers
Futuro	I	voi merge	vei merge	va merge	vom merge	veți merge	vor merge
	II	voi fi mers	vei fi mers	va fi mers	vom fi mers	veți fi mers	vor fi mers
Futuro popular	I	o să merg	o să mergi	o să meargă	o să mergem	o să mergeți	o să meargă
	II	am să fi mers	ai să fi mers	a să fi mers	am să fi mers	ați să fi mers	au să fi mers
	III	oi merge	îi merge	a merge	om merge	îți merge	or merge
Modo condicional		eu	tu	el	noi	voi	ei
Tiempos compuestos
Presente		aș merge	ai merge	ar merge	am merge	ați merge	ar merge
Perfecto		aș fi mers	ai fi mers	ar fi mers	am fi mers	ați fi mers	ar fi mers
Modo subjuntivo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Tiempos simples
Presente		să merg	să mergi	să meargă	să mergem	să mergeți	să meargă
Tiempos compuestos
Perfecto		fi mers	fi mers	fi mers	fi mers	fi mers	fi mers
Modo imperativo		eu	tu	el / ea	noi	voi	ei / ele
Afirmativo			merge			mergeți
Negativo			nu merge			nu mergeți