Ir al contenido

cere

De Wikcionario, el diccionario libre
icono de desambiguación Entradas similares:  -cère, Cere, Céré, Cère, çere

Friulano

[editar]
cere
pronunciación falta agregar

Etimología

[editar]

Del latín cēram.

Sustantivo femenino

[editar]
1
Cera.
cere
pronunciación (AFI) /ˈt͡ʃɛ.ɾe/
silabación ce-re
acentuación llana
longitud silábica bisílaba
rima ɛ.ɾe

Forma sustantiva

[editar]
1
Forma del plural de cera.

Provenzal antiguo

[editar]
cere
pronunciación falta agregar

Etimología

[editar]

Si puedes, incorpórala: ver cómo

Adjetivo

[editar]
1
Ceroso.

Rumano

[editar]
cere
pronunciación (AFI) cére /ˈt͡ʃe.re/
silabación cé-re
acentuación llana
longitud silábica bisílaba
rima e.re

Etimología

[editar]

Del latín quaerere.

Verbo transitivo

[editar]
1
Demandar, exigir, pedir o solicitar.[1]
2
Hacer una propuesta o proposición matrimonial a una chica.
3
Rogar.
4
Afirmar.
5
Necesitar, precisar o requerir.
6
Desear o querer.
7
Averiguar, buscar, escudriñar, explorar, indagar, inquirir, pesquisar, rebuscar o ventear.

Locuciones

[editar]
Locuciones []

Conjugación

[editar]
Conjugación de cere (tercera conjugación, irregular) []
Formas no personales (verboides)
Infinitivo cere
Gerundio cerând
Participio cerut
Formas personales
Modo indicativo
eu, io tu el, ea noi voi ei, ele
Presente eu, iocer tuceri el, eacere noicerem voicereți ei, elecer
Pretérito imperfecto eu, ioceream tucereai el, eacerea noiceream voicereați ei, elecereau
Pretérito perfecto eu, iocerui tuceruși el, eaceru noicerurăm voicerurăți ei, elecerură
Pretérito pluscuamperfecto eu, iocerusem tuceruseși el, eaceruse noiceruserăm voiceruserăți ei, eleceruseră
Modo imperativo
(tu) (voi)
Presente - (tu)cere - - (voi)cereți -
Leyenda: † arcaico, x no normativo, PART se usa más como participio, ADJ se usa más como adjetivo, cambio ortográfico, irregularidad

Información adicional

[editar]

Referencias y notas

[editar]
  1. «cere» en DEX online.